Transplant de inimă…


heart-transplant

Ultimul lucru pe care cineva și l-ar da (în mod fizic vorbind) din trupul său ar fi inima.În cele spirituale lucrurile stau exact invers. Primul lucru pe care Dumnezeu ni-l cere este inima noastră…

Proverbele 23:26 “Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele. “

E dureros să întâlnești oameni care după zeci de ani de mers la adunare i-au dat lui Dumnezeu doar o ureche. Ascultă predică cu ea duminica iar cu cealaltă bârfele din timpul săptămânii.

E dureros să întâlnești persoane care îi dau lui Dumnezeu doar un ochi. Iar cu celălalt privesc spre lucrurile păcătoase ale lumii din jur.

E dureros să întâlnesti frați și surori care îi dau lui Dumnezeu doar o mână: cea stângă când au nevoie de El iar cu dreapta țin puternic de lucrurile materiale. Sau oameni care Citește în continuare „Transplant de inimă…”

Psalmul 119


why-study-the-bible

Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit! Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig! Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.  (Psalmi 119:9-11,33-37,165)

Iubiți cuvântul lui Dumnezeu și citiți-l la timp și ne la timp! Strânge-l în inima ta, ca să nu păcătuiești împotriva Lui! Suntem tentați să umblăm mai mult după câștiguri, lucruri deșarte și astfel negligăm Cuvântul Său cu scuze de genul „nu am timp”. Nu vom avea parte de pace lăuntrică atâta timp cât stăm departe de El, pentru că pace au doar cei ce iubesc Cuvântul Său, și-l strâng în inima lor. Domnul poartă de grijă celor ce se încred în El și umblă pe căile plăcute Lui!

Să aveți o zi Binecuvântată și plină de pacea Lui Dumnezeu! 🙂

Nu uita să zâmbești


Zâmbet

Un zâmbet nu costă nimic, dar valorează mult. Îmbogățește pe cel care-l primește și la fel pe cel care-l dăruiește. Nu durează decât o clipa dar amintirea lui poate fi veșnică. Nimeni nu e atât de bogat încât să nu aibă nevoie de el. Nimeni nu e atât de sărac încât să nu-l poată dărui. Aduce fericire în suflet si curaj.
Un zâmbet e un semn al prieteniei, un bun ce nu se poate cumpăra, ci numai dărui. Dacă întâlnești pe cineva care nu știe să-ți ofere un zâmbet, dăruiește-l tu…pentru că nimeni nu are mai multa nevoie de un zâmbet decât acela care nu știe să-l dăruiască pe al său. Un zâmbet e ca soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor.
Ține minte si nu uita sa zâmbești…caci bucuria omului nu se naște din suflete veștede! Zâmbește Isus Te Iubește!

Un program pentru Inimă


ritm_inima
(cei care se pricep mai bine la calculatoare vor înțelege mai bine :P)

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?
Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?
Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum.
Este bine sa instalez programe cand deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?
Clientul: Sa vad… Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM.
Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din Citește în continuare „Un program pentru Inimă”

Un Templu Sfânt să-ți fie Inima


inima curata

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”  (Matei 21:12-13)

Citind acest pasaj  mă gândeam ce aș putea lua ceva pentru mine? Recitind pasajul mi-a ieșit în evidență cuvântul „Templu” meditând puțin, mi-am amintit versetele din 1 Corinteni 3:16 unde spune: Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?   Și m-am gândit mai întâi la interiorul meu, inima mea, gândul meu, ce depozitez eu acolo?? Cum este interiorul nostru este el un Templu Sfânt cum vrea Dumnezeu? Este acolo un sunet blând a unei rugăciuni curate?  Sau o peșteră de tâlhari! O inimă unde locuiește Dumnezeu? Sau o inimă plină de pofte, de dorințele și satisfacții personale? Este în ea Prezența lui Dumnezeu, Cuvântul Său, lucruri de folos, sau…Cu ce ne alimentăm noi zilnic aceea este în interiorul nostru, privim filme necuviincioase, ascultăm muzică lumească, irosim timpul nostru cu lucruri de nimic, în loc să citim Cuvântul lui Dumnezeu, glume proaste, cuvinte nechibzuite, asta suntem noi și în interior! Și apoi ne mai întrebăm de ce suntem așa slabi…Haideți să ne gândim și să medităm puțin, ce ar face și ce ar zice Isus, intrând în „Templul Inimii” noastre?  Ar zice: „Câtă mireasmă de rugăciune, ce om înțelept, ce Templu frumos, ce Inimă curată! Sau va lua un bici și va începe a răsturna tot ce este în ea și ar zice: „Ai făcut o peșteră de tâlhari, un depozit de murdării și de lucruri nefolositoare…Cum este „Templul Tău”?

Domini – Leaga-ti inima de cer


 

Leagă-ți inima de cer – Domini

Leagă-ți inima de cer
Leagă-ți viața ta de Dumnezeu
Viitorul tău este în mâna Sa
Prin credință-naintezi
Deschide ochii inimii să-L vezi
Este lângă tine trebuie doar să crezi

Predă-ți viața în brațul Domnului
Să conducă al tău destin spre cer
Oferă-i totul chiar și când nu-nțelegi
E suveran și-n viața ta.

Inima, mintea mea
Sunt legate de cer
Transformă-mi viața
După-al Tău plan perfect.

Muzica: Marius Pop ;Text Marius Pop & Naomi Borota

Nu vă împietriți inimile!


Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3:12-15)

Măsura inimii


Inima se poate deschide sau se poate închide…Este interesantă această afirmație, dar să vedem și opinia unuia mai inteligent ca mine, poate ca mulți dintre noi, apostolul Pavel.

coperta-inimi-pentru-alte-inimi” Am vorbit deschis față de voi, corintenilor, iar inima ne este larg deschisă. Noi nu punem nici un fel de restricții sentimentelor noastre față de voi…”-2Corinteni 6: 11, 12a.

M-am întrebat deseori, cum poți să iubești, și să te oprești din procesul acesta, să nu mai faci asta? Mi se părea așa de ireal, atât de brutal, să fii în centrul atenției cuiva, ca apoi să cazi in dizgrație…sau ” în amintire”, cum îmi place mie să spun. Ai fost, nu mai ești, e bine dacă cineva încă își mai aduce aminte de tine. De ce omului i s-a dat această alegere? Domnul, nu ne iubește optional, dragostea Lui este fără sfârșit. Atunci, de ce noi avem voie să ”ne jucăm” cu sentimentele? De ce spun asta? Pentru că exact asta facem. Și cred că atunci când Dumnezeu a luat decizia să ne dea liberul arbitru, știa că vom eșua la capitolul ăsta și că vom încerca să manipulăm emoțional. Atunci de ce a făcut-o?

Un răspuns pe care mi-l dau eu însămi, este că a avut încredere în noi, că El ne-a fost cel mai bun model și că dacă spunem că suntem ucenici ai Săi, atunci vom urma poruncile Lui. Dar acest răspuns este relativ referindu-ne la noi.

Un alt răspuns pe care eu îl iau în considerare, este protecția. De ce anume să ne protejăm? De dragostea aproapelui nostru? Când cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este SĂ IUBEȘTI: pe Domnul, și pe aproapele tău!?

Iubirea noastră e diferită decât cea a Domnului, sau mai bine spus, iubirea Lui este UNICĂ, total diferită, aparte, fără ascunzișuri, sinceră, o iubire care te împlinește, te face să crești, te înalță și îti dă libertate deasemenea să iei propriile decizii, să greșești și să o iei din nou de la capăt. Este iubirea răbdătoare, plină de bunătate, care nu pizmuiește, care nu se îngâmfă, nu caută folosul personal, nu se mânie, se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul! Ți se pare că iubirea ta seamănă cu această descriere? În dreptul meu am dubii. El nu are nici o barieră ca să ne iubească. Are inima larg deschisă pentru om, acea creație pervertită de păcat, ce poartă în sine chipul lui Dumnezeu. De dragul meu și al tău, iubirea Lui a ALES sacrificiul suprem, pentru că și El a avut de ales, și a ales CRUCEA!

Și totuși…De ce sunt bune ”barierele”? De ce trebuie să știu când să-mi deschid și când să-mi închid inima? Pentru că… Dumnezeu este Singurul care trăiește în afara timpului și spațiului, acolo, unde nu există limite. Noi suntem limitați, trăim pe pământ, aici se aplică măsura. El a creat aceste margini cu scopul de a ne proteja. Omul nu are simțul măsurii, sau a bunului simț…El a știut că suntem idolatrii, că schimbăm ”vrabia pe cioara din gard”, că suntem gata să ne consumăm energia în acțiuni nefolositoare, care nu duc acolo unde El a țintit să ajungem. Dar cel mai mare paradox, este că ne-a lăsat pe noi să gestionăm măsura iubirii noastre, când, cum, de ce să ne deschidem sau să ne închidem inima. Atunci când iubirea cuiva devine abuzivă, avem libertatea să ne retragem, atunci când conștientizezi ca iubirea îți fură demnitatea, înseamnă că e pervertită și ai puterea să-ți oprești inima să se mai implice… Există o singură lege care poate judeca felul cum utilizezi acest dar, și aceasta este conștiința ta! Cu ce măsură dai, cu aceea ți se va da. Îmi sfătuiesc inima să învețe în înțelepciune cum să folosească darurile de la Domnul, dar mai mult de atât, să se străduiască să iubească asemeni Celui ce a creat-o!

Articol scris de Luminita Ciuciumis > jurnalulinimii.blogspot.com

Cel care mi-a cucerit inima…


Cred că oricine şi-ar dori să aibă lângă el acea persoană cu care să-şi petreacă întreaga viaţă.Poate e ceva specific fetelor să viseze la acel prinţ din poveşti care e mereu perfect şi îndeplineşte toate cerinţele necesare.Am sperat şi eu la o persoană specială, cea care să fie mereu lângă mine pentru totdeauna, cel pe care Dumnezeu l-a pregătit şi l-a pus deoparte. Portretul lui fizic în viziunea mea era cândva brunet şi fără ochi căprui, portretul moral în viziunea mea nu prea era conturat. Şi a trecut timpul şi n-am primit nici un prinţ.Teribilă dezamăgire.Vorba aia, a trebuit să sărut broscoi dar nici urmă de prinţ. Am înţeles totuşi într-o zi cum mi-aş dori să fie prinţul meu. Şi atunci prima calitate pe care am ales-o a fost să îl iubească pe Dumnezeu.A doua calitate pe care acea persoană trebuia să o aibă era să mă iubească.O a treia calitate să fie sănătos. Ei, prinţul nu a apărut când am vrut eu şi poate nici când au vrut alţii, a apărut la momentul potrivit şi ales de Dumnezeu. Şi daţi-mi voie să vă spun că nu e nici brunet, şi spre dezamăgirea mea are ochi căprui. Să cer alt prinţ? Cel care mi-a cucerit inima nu este exact cum am vrut eu să fie, nu este nici măcar cât aş fi putut să cer dacă aş fi putut să pun toate calităţile posibile.Cel care mi-a cucerit inima este mai mult decât atât, mai mult decât merit şi asta pentru că s-a gândit Dumnezeu la toate şi mi-a dăruit o persoană minunată lângă care aş vrea să trăiesc nu o viaţă întreagă că nu-mi ajunge, ci 20, o veşnicie. Şi nu pot decât să mă minunez de fiecare dată şi să spun „Mulţumesc Doamne”.Să nu credeţi acuma că e vorba de nu ştiu ce super man, e doar un om normal cu un suflet mare.Pentru că mai există şi prinţi în ziua de azi, dar nu de ăia perfecţi ca în poveşti, ci din aceia care mai şi greşesc din când în când dar care te completează şi sunt darul primit de la Dumnezeu. Deci , vă doriţi un prinţ? Rugaţi-vă pentru el şi o să primiţi mai mult! Ce trebuie să facem după aceia? Să îl păstrăm. Dacă lucrurile nu merg bine nu înseamnă că prinţul era defect ci că trebuia să avem grijă de el!

 

Creștin din toată inima


 

Un Articol de L.M. Grant    
 

Jurământul de nazireat  din vechime

Jurământul nazireului este un fapt remarcabil menționat de Duhul lui Dumnezeu în Numeri 6. Urmează exact după darea legii, totuși principiul de bază al acestui jurământ este în contrast cu legea, pentru că acesta era un jurământ de devotament, în întregime benevol. Era vorba despre dedicarea unei persoane pentru Dumnezeu și numai Dumnezeu știe exact ce înseamna adevărata dedicarea pentru El. Ce presupunea acest jurămînt?

În primul rând, se cerea despărțire de rodul viței. Acest lucru însemna abținere de la lucruri legitime care îți aduc plăcere.

În al doilea rând, trebuia ca cel care se dedica să nu își taie părul pe toata perioada jurământului. Aceasta implica ascultare deplină de Cuvântul lui Dumnezeu și supunere față de autoritatea Lui.

În al treilea rând, interzicea orice contact cu vreun cadavru, semnificația fiind că cei care doresc să Îi fie plăcuți lui Dumnezeu trebuie să evite orice asociere cu ceva care i-ar putea întina.

Oricum, fiind vorba despre un jurămînt, implica adoptarea unor principii ale legii și anume, făcând acest jurământ, nazireul se obliga să respecte în totul condițiile impuse. Aceasta contrastează cu harul, care nu cere, nici nu permite vreun jurământ, pentru că Domnul le-a înlăturat în Matei 5:33-37. Totuși Domnul Însuși, nefiind literalmente un nazireu în vremea cât a umblat pe pământ, a împlinit desăvârșit semnificația spirituală a punerii deoparte a nazireatului. Viața Lui a fost o viață binecuvântată de consacrare perfectă față de Dumnezeu, de despărțire în sfințenie față de orice rău și de supunere deplină față de voia Tatălui Său. Vechiul Testament dă mărturie despre jurământul Său de a face voia lui Dumnezeu (Psalmul 40:7-8) iar El a împlinit această voie într-un mod desăvârșit.

Răscumpărat fiind prin sângele lui Hristos, copilul lui Dumnezeu nu este astăzi nicidecum sub lege. El are parte de libertatea vieții eterne prin harul curat al lui Dumnezeu și este binecuvântat cu orice binecuvântare spiriruală în locurile cerești în Hristos. Totuși, jurământul nazireului are evident aplicație pentru fiecare copil al lui Dumnezeu din această dispensație a harului în care trăim.

Deși suntem avertizați împotriva practicii de a face jurăminte, totuși, pentru că de bunăvoie L-am primit pe Hristos ca Mântuitor și Domn, suntem sub autoritatea Sa absolută pentru totdeauna. Aceasta este valabil fie că înțelegem, fie că nu. Acceptându-L pe Acela în care s-a aratat deplin devotament față de Dumnezeu și despărțire de rău, credinciosul acceptă de asemenea acel loc binecuvântat al separării împreună cu Domnul.

Aceasta este semnificația adevărului nou testamental al sfințirii și anume, a fi pus deoparte pentru Dumnezeu. Prin urmare, să nu acceptam noi cu bucurie responsabilitățile spirituale implicate de nazireat, adică: renunțare de sine, supunere reală față de Domnul și despărțire de orice rău? După cum a spus Domnul nostru „pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr” (Ioan 17:19). Există oare altă cale mai simplă, dar în întregime sigură pentru cel credincios? Este adevărat că acesta este un standard înalt – cel al devotamentului complet față de Dumnezeu. Dar, când El S-a descoperit pe Sine în har de neegalat și S-a dovedit vrednic de devotamentul nostru absolut, ar putea El să fie de acord ca noi să adoptăm un standard inferior? Dacă am face astfel, ar însemna pierdere pentru noi și întristare pentru El.

Mulți dintre cei mântuiți poate nu realizează că acesta este standardul Scripturii, iar în astfel de cazuri cu siguranță Dumnezeu nu le va cere ce ei nu au înțeles. Totuși măsura binecuvântărilor lor va avea cu siguranță de suferit. Încercări, necazuri și greutăți pe calea lor, nu vor fi un test prea dificil pentru ei, pentru că vor evita partea singurătății sfințeniei practice; totuși se vor priva de binecuvântările harului care răspunde acestor nevoi. Această singurătate a sfințeniei practice este unul dintre privilegiile umblării cu Dumnezeu, prin care credinciosul poate să cunoască inima lui Dumnezeu. Să nu considerăm niciodată acesta o piedică pe calea spre binecuvântare sau o obiecție reală pentru a umbla pe calea lui Dumnezeu.

Har, nu legalism

Este de o importanță vitală să înțelegem că niciun principiu legalist nu trebuie să fie motivul care ne ține pe calea lui Dumnezeu. Același har care mântuiește este și cel care dă și dorința și puterea pentru a umbla pe calea credinței.

Totuși, dacă nazireul încălca principiile punerii sale deoparte, zilele dinaintea acestei abateri erau pierdute (Numeri 6:12). Nu ne vorbește aceasta de faptul că devotamentul nostru pentru Dumnezeu trebuie să fie real, fără rezerve, cu hotărâre de inimă să dureze „toate zilele despărțirii sale” – adica până la sfârșitul zilelor noastre pe pământ? Cu alte cuvinte, putem numi devotament real pentru Dumnezeu ceva care se limitează doar la o anume perioadă de timp? Devotamentul lui Hristos a fost „până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Această hotărâre de inimă personală, neclintită, este răspunsul Noului Testament la jurământul descris în Vechiul Testament, însă va împlini mult mai mult decât a putut vreodată să împlinească un jurământ.

Devotamentul curat față de Hristos va rezista oricărui test. Se pune de fapt întrebarea dacă El este îndeajuns sau nu pentru noi. Dacă alții ezită, să avem compasiune față de ei, dar să menținem totuși standardul Domnului nostru sfânt. Zilele nazireatului nostru se apropie de sfârșit. Nu vom regreta nicidecum această hotărâre fermă când Îl vom vedea față către față.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: