Cu Isus în locul tainic


Ce face Dumnezeu în tot acest haos? El duce la îndeplinire planul său veșnic (Romani 8:28).

Ce interesant este faptul că, deși vedem cum lumea a fost zguduită, putem vedea și cum biserica a fost zguduită, la rândul ei. Practicile obișnuite ale bisericii au fost oprite de restricții si izolări implementate pe întregul pământ.

Adunările au fost interzise, muzica și cântul congregației au fost interzise, restricții temporare au fost impuse asupra slujbelor bisericii, ospitalitatea a fost și ea interzisă; până și îmbrățișările au fost interzise. Modul de funcționare a bisericii a fost, în multe feluri, oprit. În Evrei 12:27 citim: „<<încă o dată>> arată înlăturarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate”. Ce ne rămâne nouă când toate acestea ne sunt luate?

Citește în continuare „Cu Isus în locul tainic”

Despre starea națiunii.


În urma cu ceva timp IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele.

Hai să le traducem în megleno-română.Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …

Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.

Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

Preluat de la: Vladimir Pustan

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: