Ultimul om din apă


Nu este deloc ușor să înţelegi sacrificiul de sine, capacitatea unor oameni de a pune viaţa altora mai presus de propria viaţă.

Și, dacă într-o anumită măsură poate fi explicat atunci când cei salvaţi sunt rude sau prieteni, sacrificiul este și mai greu de înţeles atunci când este făcut pentru niște necunoscuţi.

Era o zi cumplit de rece, 13 ianuarie 1982, iar pasagerii unei curse Air Florida se îmbarcau în aeronava care avea să-i ducă din Washington D.C. pe coasta călduroasă a Floridei. Erau fericiţi că aeroportul se redeschisese, după ce, în cursul dimineţii, timp de câteva ore bune, o furtună puternică de zăpadă provocase anularea tuturor zborurilor.

Citește în continuare „Ultimul om din apă”

Despre starea națiunii.


În urma cu ceva timp IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele.

Hai să le traducem în megleno-română.Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …

Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.

Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

Preluat de la: Vladimir Pustan

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: